E pe bază de pokemoni. Tot ce ne inconjoară, la un moment dat, se datorează in mare parte proştilor. Pot apărea idei cu carul, cât timp nu există şi oameni care să le susţină, ele sunt egale cu zero.
De exemplu tu, creatoare de modă, te trezeşti intr-o zi cu o durere de coloană şi zici "Vreau să fiu berar. Nu primar, că
primar e de porc". Ori că ai o idee bună, ori că ai o idee proastă, nişte susţinători adecvaţi cauzei se vor găsi, astfel că, in cele din urmă o să ajungi candidat la berărie, contrar tuturor regulilor de bun simţ.
In alt caz, ar fi posibil ca rezultatele tale pe plan profesional să te mulţumească intr-atât, incât intr-o zi insorită să stabileşti, in cadrul unei intruniri cu neuronul, că vrei
conferinţă publică pe tema noului mediu de comunicare, deci
despre nimic.
Blogărul din tine va zice
da, urmat indeaproape de
restul de aplaudaci cu
hi-q peste medie.
Sau, e posibil ca intr-o altă zi, din poziţia de şef de ziar să spui "Bă, ce rău o duce ţara asta. Pun pariu că e din cauză că in Moldova incă nu există mitropolit. Ia să trag eu o
impresie pe prima pagină despre drama unei sărbători pascale fără de ips mielul-şef !" Şi-i dai cu intenţia inainte, intr-un crowd surfing de zile mari, conform regulii.
Dar ce e de făcut când numărul idioţilor care te poartă pe palme atinge pragul maxim suportat? Hă hă hă. Atunci or să apară lucrări de inlocuire a ţevilor de apă, care se vor intinde vreme de şase luni, pentru ca volumul de lucru să pară mai mare. Tot atunci informatica va fi predată in şcoli de medici veterinari, care dupa ce işi scot lecţia la plimbare lasă tot căcatul in urmă, spre a fi curăţat de o carieră in domeniul salubrităţii.
Iar, in ultimă fază, când cantitatea de aplauze o va depăşi pe cea a ideilor făcute publice, ne vom trage toţi ţoale de firmă, cu patru numere mai mari, şi ne vom târî cururile pe statuia din centrul oraşului. Bă, cât mai avem de aşteptat...
