O alta saptamana de rahat. Asta, ca de obicei, nu o stiu decat eu. Nimic nou. Insa, o sambata la modul asta poate scuza orice esec.
Si-au luat obositele bataie de la niste urate, Selby s-a dus dracu, eu m-am dus dracu. Desi, daca stau sa ma gandesc, de trei luni incoace ma duc dracu in mod constant, de vreo 3 ori pe saptamana. O iau la vale si nu ma mai opresc decat la vreun turneu de snooker sau la vreun blid sanatos de malt si hamei. Asa, si pe cine intereseaza? Corect. Dar scriu, ca tot n-am somn.
Ma gandeam zilele astea, ca is la pamant cu tot. Pe langa cliseul ala de 18 ani ca nu am planuri de viitor, sau macar unul - un plan schitat, dupa care sa stiu ca imi voi desfasura viata in urmatorii cinci ani-, nu am nici cea mai mica idee ce se intampla cu mine la momentul de fata. Cu alte cuvinte, daca e scuzabil sa imi lipseasca precizia de faza lunga, lipsa fazei scurte mi se pare o anomalie clara. Si mai e si treaba cu dusu dracu. Ma apuca. Raman blocat pe o idee pe care -am invatat pe de rost- nu o pot materializa. Si ma afecteaza cu toate ca e sens unic. E o fixatie stupida de care, sincer, nu stiu cat de curand o sa scap. Si sunt convins ca m-ar durea exact in msdos daca as avea cat de cat pus la punct un plan pentru viitorul apropiat. As trece mult mai usor peste obsesii daca m-as cunoaste, daca as putea sa spun la ora asta unde mi-as dori sa ma aflu peste trei ani, si daca se poate, ce mi-ar place sa fac. Jur ca asta m-ar ajuta.
Si tot impacat as fi, daca mi s-ar arata in fata: ba, esti prost, stai linistit. Ar fi dumnezeu. As stii ca asta e. Iar daca asta e, e clar! alta nici ca poate sa fie.
Dar nu stim, nu, nu stim, pentru ca stam si ne lamentam (eu si cu mine). Si asa de bune-s toate, ca nici bilele nu le mai vezi bine. Ti se pare ca lovesti corect, dar cu o fractiune de secunda mai tarziu, realizezi ca tacul ar fi trebuit pus ceva mai la dreapta.
Noroc ca apare cate o zi ca asta, desprinsa parca din vietile altora, in care cele mai mari dezamagiri sunt legate de infrangerea echipei de handbal sau desfiintarea lui Mark Selby. Si, pentru ca vorbim de altii aici, observi imediat ca afara ninge. Si cu toate ca Selby a primit un 147 pe final, iti aduci aminte ca in urma cu trei ore l-ai batut pe the idol cu 5-4. Apoi dai peste un sofer de taxi care se crede moscraciun si care vrea sa iti arate ca stie franceza. Incepe, deci, sa cante un cantec ratat. Si, in final stai si te gandesti cum o conjunctura iti poate salva saptamana (o bucata din viata, practic).
In cateva zile plec, spre deconectare. In general. Durerea-n cur. Sa ma intorc in ianuarie impasibil la orice rahat. Sau macar cu lectia invatata: "ba, esti prost, stai linistit".
