Cred ca lu taica miu i ar folosi sa i spuna cineva ca pestele e o mancare greu de preparat.
Intai partea cu luatul de la magazin. Esti un om fixat si vrei peste proaspat. Cat de proaspat e un peste viu, in cazul asta? Destul de, as spune. E, de fapt, atat de proaspat ca se zbate. In punga, pe masa, si chiar in pupilele pisicii. Pestele proaspat intotdeauna se zbate, sa ne fie clar.
Apoi, care e modul ideal de a curata de solzi un chestoi care se zbate? Ii dai cu ceva in cap, dupa care incepi. Ca sa fac un rezumat, incepi sa transformi bucataria, dintr-un spatiu curat intr-unul ne.
Si vine si partea cu dezmatzul. Cand il lipsesti de matze. Doamne, cred ca e o fericire continua la partea asta. Ce poate fi mai frumos pe lume decat sa umbli cu mana in burta unui p.e.s.t.e?
Sa il prajesti si sa il mananci. Sau, daca esti pe sistem naturist, il pui pe gratar.
Ideea principala e ca, barbat singur fiind pentru cateva zile, cea mai proasta idee care iti poate veni e sa iti gatesti peste. Ca ti-e pofta, ca asa ai chef, ca e dezlegaciune. La dracu, chiar nu conteaza mai dude. Mai astepti 2 zile si ti-l pregateste nevasta-ta, fara matze pe masa, fara solzi pe jos, fara coji de usturoi pe covor, si fara chiuveta infundata. Sincer mai.

La ora asta bucataria e incerta, si calificarea angliei la fel. Ascult o melodie scarboasa si ma gandesc cat de destept tre sa fii ca sa faci ce fac eu. Cam de 7 la mate? uhm. probabil. Binili invinge, mai.

bursuleţ. L-am dat acum doua zile.

Daca vreodata te apuca ganditul la teoria evolutionista, sau eu stiu, la nu stiu ce noblete, in secunda urmatoare se va gasi cineva sa-si aduca aminte un banc porcos. Si te vei simti ca Newton picandu-i un telefon in cap. aviz

Mă enervează al naibii de tare persoanele care, urcând in tramvai, aleg că primul lucru pe care tre să-l facă e să işi ocupe scaun. Aşează o geantă pe el, după care merg să composteze.
E ca şi cum ai lua salariul inainte de termen.
Excelent adică. Dar corect? P!la corect, că eu stau in picioare.

E o stradă in oraşul ăsta -evident că habar nu am cum se numeşte, dar nu asta e important- la staţia de tramvai dinainte de rond, in Podu Roş, pe direcţia dintre Tătăraşi şi Podu de piatră. Cum aştepţi mijlocul de transport care să te ducă in raiul din Alexandru, vezi in faţa ta, pe partea cealaltă de drum, un magazin de vechituri, sau cel puţin o crâşmă care seamănă a magazin de vechituri.
Pe unul din stâlpii de susţinere care păzesc chermeza ajungi să observi -şi cu ochiul liber, dacă aştepţi de cca. 10 minute in staţie- o placă roşie inscripţionată cu alb: “AICI REMAIEM CIORAPI”. Să ţi se scoale spontan, nu alta.
Dumnezeule, cât am căutat piatra asta funerară a găurilor din şosete! In sfârşit mi-am mai ponderat firea. Incepusem să am coşmaruri noaptea pline de ciorapi-ciclop, cu ochi care de care mai inegali. Ori, e bine de ştiut, in mod normal dacă sunt liniştit, eu nu visez. Şi devenise infricoşător de-a dreptul să mă culc in fiecare seară ştiind că voi vedea in somn aceeaşi şosetă-monstru ca in nopţile trecute. Şi cu cât ciorapul se murdărea de atâtea purtări nocturne, cu atât mai evidente erau crăpăturile. O hidoşenie de eveniment.
Dar iată, norocul m-a izbit direct in tâmple. Soarta m-a facut să aştept inadmisibil de mult un tramvai, şi brusc, viaţa mi s-a schimbat cu totul. Acum mă văd altfel şi in oglindă. Privesc mai cu incredere tunsul din proiecţie. Are şosete remaiate. Sau, cel putin, dispune oricând de posibilitatea de a şi le aranja. In Podu Roş.
Dumnezeu e cu noi! Pe pământ adică, vis-a-vis de staţia de tramvai.

Saturday 3rd November 2007
Arsenal v Manchester United
12:45 GMT Emirates Stadium

Nu e chiar joy printr-ale mele. Deşi simulăm uşor, in caz de ceva. Zi ciudată, săptamână de-a dreptul bizară. Aş repeta-o la infinit dacă s-ar putea. Iar dacă aş putea să fiu normal, acum nu m-aş mai gândi la ditamai looping ul, ci aş fi mulţumit de cum am procedat deja.
Nu ţine de hotărâre. Am conturate clar alegerile, şi de cele mai multe ori judec situaţiile corect. In practică sunt stângaci.
Poate ar trebui să-mi notez undeva că nu sunt suporter infocat al faptelor, şi atunci nu voi mai surprinde pe nimeni. Mă pricep mai bine la observat, analizat şi scris. Şi nu mă ajută prea mult. Dar cât-a autosugestia.. am dat un mountain dew, din sticlă verde, şi uite ce am ajuns sa scriu. :)

Lasa baaah, ca sunt frumos si-asa. (says Bizarro-Man)