life is a pigsty
30 August 2007genial. la cat s-a vorbit de pozitia astuia.. ba fundas central, ba mijlocas la inchidere... sa-l lasam "la mijloc". great idea =))

Inima si simtirea n-au uitat insa forma, sunetul si senzatia produsa la contactul epidermei copilului de 12 ani cu rotunjimea lemnului lacuit, catifelat, nici vibratia coardelor intinse peste doza. Era o chitara electrica, dar avea si cutie de rezonanta cum au cele acustice, zise si reci. Desi in 1968 satul nu se electrificase, varul Nicu o facea auzita printr-un radio Telefunken cu difuzor de 3W, dotat cu dioda ce afisa o lumina verde intermitenta, a carei magie, in noptile de vara, ne atragea si ne cucerea mai mult decit sunetul instrumentului.





Despre un dude care sufera de o treaba ciudata, fiind in anumite situatii incapabil sa deosebeasca visele de realitate. In felul asta ajunge sa isi creeze propria realitate in care imbina momente veridice cu intamplari construite exclusiv de mintea lui. Destul de interesant. Chestia e ca oricat ar parea, si oricat ar fi, pelicula asta una care sa puna spectatoru' pe ganduri &stuff... pe mine m-a facut sa rad, uneori la nivel extrem. De la efectele vizuale provocate de visurile omului asta, pana la accentul lui Garcia Bernal, mi s-au parut toate dementiale.
Asta ca sa nu mai vorbesc de costumul visiniu sau de scena in care Stephane si colegii lui de serviciu baga un moment muzical de toata "frumusetea", imbracati in costume de urs (aluzie la un clip Bjork, as crede). In orice caz, filmu' e o treaba buna. Si daca nu va intereseaza partea filozofica, sau nu va atrage foarte mult (mai stiu pe cineva), oricand va puteti relaxa razand de situatiile demente prin care trece personajul principal. The science of sleep "=))" (2006) 8
at the very moment this is my national anthem
Gainatul. Sunt milioane de pasari prin orasul asta, si majoritatea, prin natura lor, stau pe sus. Orice e sus poate fi un pericol evident pentru orice masina fara acoperis. Nu are nici un fel de importanta ce fel de pasare face ce fel de gainat la fel cum nu are nici un fel de importanta ce culoare are tapiteria masinii. [...] Turturi. Vezi gainat. Caramizi. Vezi turturi.
Cu o piesa de pe „Thirteen Tales from Urban Bohemia”, „Country Leaver” („Cel care paraseste tara” - n.r.), The Dandy Warhols si-au incheiat concertul de la Vama Veche. Americanii au dedicat aceasta din urma piesa „celei mai bune trupe din Romania”, The Amsterdams, pe care o auzisera cu o zi in urma in concert la Vama Veche.
Ionut Oprea(www.clickio.ro) si Mihai Giulvezan lanseaza astazi Blog Agency(www.blogagency.ro), un shop de marketing si comunicare online specializat, atat pe blogvertising, cat si pe crearea de bloguri profesioniste, dupa principii si obiective de marketing, pentru persoane publice, companii sau evenimente.
(Esti blogger? Pentru tine avem si un manifest de blogosfera, echivalentul comunicatului de presa pentru bloguri)
god!EDITORIALUL EVZ: Eu sunt prostul din metrou ! 17 August 2007
Grigore Cartianu
To the extent that it had any real meaning, "Cool Britannia" referred to the transient fashionable London scene, 1990s bands such as Blur and Oasis, fashion designers, the Young British Artists and magazines. Cool Britannia also summed up the mood in Britain during the mid-1990s Britpop movement, when there was a sudden influx of lively British rock and pop music from bands such as Oasis, Blur, Suede, Supergrass, Pulp and The Verve. The movement, along with political factors, saw a renewal in British pride, typified by such things as Noel Gallagher's Union Flag guitar and Geri Halliwell's iconic skimpy Union Flag dress. In March 1997 Vanity Fair published a special edition on Cool Britannia with Liam Gallagher and Patsy Kensit on the cover with the title 'London Swings! Again!'. By 1998 The Economist was commenting that "many people are already sick of the phrase," and by 2000 - after the fall of Britpop - it was being used mainly in a mocking or ironic way.
Hagi a sărit spre banca oaspeţilor, strigîndu-i lui Ionuţ Popa: "Nu vă e ruşine? Ne-aţi dat zeci de coate-n gură şi tot voi vă văitaţi?". Apoi, el a sprintat spre teren şi s-a dus la Silvăşan, pe care l-a tras de tricou: "Ridică-te, joacă fotbal, nu plînge degeaba!"
Desi societatea romaneasca are nevoie disperata de repere morale, de o scara corecta a valorilor, biserica nu parut in stare sa le impuna nici inainte de 1990 si nici in perioada post-comunista. Am avut intr-un fel o explicatie zilele trecute dupa ce l-am auzit intr-o interventie televizata pe Bartolomeu Anania, arhiepiscopul de Cluj, rememorind o intimplare dinainte de 1990. Atunci, desi initial dorise sa se opuna darimarii unei biserici actualul mitropolit a renuntat in final sa o faca, dupa o discutie telefonica cu patriarhul Teoctist - a marturisit el, motivind, intr-un socant si pina la urma dezamagitor acces de pragmatism, ca gestul sau ar fi fost inutil: el ar fi fost probabil arestat si biserica oricum darimata.
Or, fundamental credinta crestina si reperele valorice care ar tebui sa stea la baza societatii s-au construit tocmai pe gesturi simbolice care trebuie sa fi fost si ele poate considerate inutile la vremea lor.