ai mei au plecat ieri la ţară. să se relaxeze, bineînţeles.
cunoscându-mi spiritul nativ de observaţie, mi-au lasat un bilet cu instrucţiuni. de genul "nu slăbi găleata din ochi, oricând poate să erupă. şi nu uita că tre' să te hrăneşti."
probabil în grabă, spre sfârşitu' bucăţii de hârtie s-au semnat:
"MA-TA"

pentru început am crezut ca scrisese taică-miu biletul, în numele lu' maică-mea. altfel nu-mi puteam explica pseudonimul. noroc că, dupa zece minute de râs isteric, m-am prins despre ce era vorba:
"Mama şi Tata"

apoi m-am limitat la a-mi blestema spiritul diacritic.

Mi-am dat seama că dacă m-ar chema Ionuţ sau Emil m-aş da zilnic cu capu' de pereţi. No offence, băi Ionuţilor şi băi Emililor (vedeţi, nici la plural în vocativ nu sună bine).
Un nume care nu mi-ar provoca deloc neplăceri ar fi, evident, Costin. Prietenii mi-ar spune Costinel. Sau Coti.
Şi la urma urmei, nici Claudiu nu e atât de jalnic. Băi Costinilor.

Cand un om X moare, cred ca e cele mai inconfortabile momente sunt alea in care apare cate o persoana noua si incepe sa tipe. Chestii de genu "Un' te-ai dus tu, măi X?!!!", "Scoala-te, măi X!!!", "Pe cine ai lasat tu, măi X??!!" cu plansetele implicite. Ingrozitor sa auzi asa ceva, mai ales daca ai avut o legatura mai stransa cu X. Sunt situatii cand apropiatii se linistesc cat de cat, dar in secunda urmatoare se iveste o alta cunostinta care incepe sa jeleasca asiduu. Ii determina si pe apropiati sa isi reia activitatea, rezultand un cor de gradu' II cu refrenu in X.


Ce urasc mai mult decat adunarile pop-culiste?
"Parcă te-ai mai îngraşat!"
"Să faci sală!"
"E mai înalt decât mine!"
"I-ai întrecut pe mama şi tata, ca să nu mai zic de soră!"
Intalnirile cu rudele.

Dupa suma asta de remarci si indemnuri, este trântită sec o intrebare de căpătâi: "Te-ai bărbierit?"
Ca sa fiu sincer, ma tenteaza sa plasez intrebarea asta undeva intre "Ce faci?" si "Ai un pix?". La fel de necesara ca prima si in aceeasi masura de incomoda, ca cea de-a doua. Totusi la ambele intrebari, fie ca raspunzi "Bine" sau "Da, stai să caut", nu exista niciodata posibilitatea ca interlocutorul sa riposteze cu "De ce?". Pe cand intr-o societate normala si o familie asemenea ai toate sansele sa fii chestionat pentru motivul extraordinar al tăierii bărbii.
Simplificand, ecuatia devine:
-Te-ai bărbierit?
-Da.
-De ce?
-De păr.

Dup'aia, ar mai fi de notat niste revelatii de saptamana asta. De exemplu, existenta monedei de 1 ban. N-o stiti? Nu e nimic anormal in asta. Eu am gasit-o intamplator, intr-o colectie particulara de suruburi, a lu' taica-miu.
Chestia e minuscula, galbena, surprinzator pe ea scrie "1BAN", si e usor de ametit prin buzunare. Asta e probabil motivul pentru care nu prea ajunge prin restul de la magazinul de paine. Sau de la chiosc, sau de la bar, sau de la oricare alta dugheana. Printr-un rationament simplu de tipul "E mica, Se pierde, Mai bine o tinem la noi", sunt retezate toate aspiratiile bucatii de metal. Ce e mai ridicol decat sa fii moneda si sa nu te includa nimeni in plăţi? Cred ca nimic. E ca si cum ti-ai rata cariera. Trist.

Tot de curand, am ajuns la o concluzie de tramvai. Cred ca e demonstrabil. Mijlocul vagonului a devenit in ultimul timp un 'al doilea spate'. De obicei stau in fundul tramvaiului băjeţii. Boşii, malacii, numiti generic ăia-fără-de-bilet. Traditia e acum in schimbare. Mijlocul e din ce in ce mai populat cu diferiti colorati. Yo.
Ma gandesc ca, urmand aceeasi panta evolutiva, in scurt timp vatmanii vor trebui sa conduca tramvaiul din spate. La momentul ăla vom fi cu toţii indreptatiti sa spunem, nu doar ca transportul in comun iesean lasa de dorit, dar si ca asteapta sa fie impins de la spate. Urât.

Bunicu. Il stiti pe Bunicu?
Are 92 de ani. Si spune poante. La care lumea râde.
Eu pe de alta parte am 17 peste o luna, si uneori smulg cate un zambet. De milă.

Am vazut acum cateva zile o reclama la Colgate 360. Periuta aia minune care te curata unde nu te astepti. Adica pe limba. Si uneori pe dinti.

Inovatia a mers mai departe, daca va puteti inchipui. Mi se prezenta tot rostogolindu-se, o periuta cu aceeasi denumire, care in schimb fusese proiectata sa curete si obrajii.
Si mi se povestea, cu aceeasi voce gripata, cum ca 80% din bacterii se afla pe limba si pe obraji. Mi-am zis ca-i ceva putred. Exact acelasi lucru l-au bagat la inaintare si cand inca nu se avantasera pe taramul tenebros al falcilor. Spuneau atunci ca 80% din bacterii sunt de fapt pe limba umana (moment in care astia care se pupau au sarit ca arsi).
Pe acelasi sistem, ma gandesc ca o sa se ajunga la acel tip de periuta care sa ne curete in nas. Da, acel Nas. Desigur o sa fim informati, cu promptitudinea obisnuita, cam cat la suta din microbi se afla.. ca să vezi, în nări.

N-o sa fie nimic nou, cu totii suntem constienti cam ce adapostim in nas, din moment ce folosim servetele, insa ne vom putea bucura cu mic cu mare de prima reclama sincera din istoria Colgate.

Într-un studiu recent despre "Teoria literară", Jonathan Culler afirma:

"Există două moduri de conceptualizare a acţiunii. Dintr-un unghi, acţiunea reprezintă o modalitate de a structura evenimente pentru a le transforma în povestire autentică: scriitorii şi cititorii dau evenimentelor structura unei acţiuni în încercarea lor de a înţelege lucrurile. Din alt unghi, acţiunea este conturată de firele narative, întrucât ele pot prezenta aceeaşi 'poveste' în moduri diferite."

Pornind de la asta, scrieţi voi un eseu de 2-4 pagini. Chiar insist.
Tot ce am putut eu să fac a fost să îl iau în râs, în jumătate de pagină.
Culler e cul.
_________
edit: 1,95. astept felicitari. nu, nu pentru mine, ci pentru intepatul care a corectat. pentru ca am abordat altfel primul subiect, nu mi-a fost punctat nici cel de-al doilea, pe care il facusem in intregime, dupa cerinte \\m//

Ascult Manic Street Preachers. Imi dau seama ca, dintotdeauna, Motorcycle Emptiness m-a dus cu gandul la melodiile Pasărea Colibri. Si nu stiu exact daca imi aminteste de formatie, cat de anii '90. Inclin sa cred ca de vina-i chitara dintre strofe si nu însăşi vechimea piesei.

Aveam intre 3 si 5 ani, si tin minte ca era casa mai tot timpul plina. In timpul saptamanii ai mei erau in ture, la servici, astfel ca ramaneam acasa dupa-amiezile cu surorile mele si cateva din colegele lor de liceu. In weekend povestea era aceeasi, doar ca erau si parintii putin mai liberi, uneori. Atunci nu aveam cum sa realizez, dar la momentul asta, aducandu-mi aminte de modul in care isi petreceau timpul omuletii de liceu, am tendinta sa ii consider mai uniti. Lumea in general, cunoscutii, vecinii de bloc, erau altfel. Parca se salutau din respect, nu din "obligatie". Parca erau mai binevoitori. Si parca totusi erau mai multi... intre timp s-au mutat o multime din blocul meu, pe unde au apucat. Majoritatea mai spre Vest.
Da. In ciuda opunerii Manics-ilor, consumerismul a trecut prin oameni ca prin branza, aducandu-i la forma lor actuala.

Cu Pasărea e o chestie cam ciudata. Erau doua albume pe piata, plus niste inregistrari pe la cate un fan fericit. Aveam casetofon mare, "mistou", care la boxe avea beculete. Nu stiam sa umblu la el, asa ca de fiecare data cand prindeam vreun dud mai mare pe langa mine, ii plasam sarcina onoranta de a apasa pe "plei". Apoi, cand am mai crescut, m-am prins care-i treaba si reuseam sa intorc singur caseta, doar ca nu intelegeam de ce, de fiecare data, nu prind faţa B de la inceput. Asta a fost o enigma pana pe la 7 ani, cand din greseala am lasat sa ruleze banda de pe faţa A pana la capat, si minunea s-a petrecut. Atunci am prins pentru prima data aplauzele dinaintea pieselor, de unul singur.

Ziceam la un moment dat despre VaduvaBOB ca seamana cu Placebo intr-o oarecare masura, mai ales ca si vocea aduce cu a lui Molko. Ulterior am fost aspru criticat, ce-i drept cu argumente de tot jegul. Dar asta e, ma impac cu gandul. "Se vede unde duce incultura muzicala" cum bine zicea un anumit elitist.
Azi dau peste un articol despre scena indie romaneasca, text in care sunt aproape sigur ca Tom Wilson bate campii. Auzi ignoranta.. sa semene cu Placebo ?! wtf. E cea mai mare jignire.
Poti sa spui ca liniile sunt asemanatoare, ca suna cam in acelasi fel chitarile sau, daca vrei cu orice pret sa ti-o iei peste cap, vocea. Desigur iti vei da seama ca te inseli maxim. Atunci cand o sa ai rabdarea sa observi ca Placebo n-au lanţuri. Băăi, ăştia care nu ştiţi!

Captura video e un filmulet home made, cam aiurea dupa parerea mea, in schimb sunetul e cel mai bun din cate variante am gasit pe youtube la piesa asta. Ei sunt cinci omuleti, inclusiv vocalul. Chiar daca, judecand dupa sunetele pe care le scoate, nu pare sa-si posede bilele.

Martie e perioada in care pot sa ascult Goo Goo Dolls fara sa ma chinui enorm. In astfel de momente sunt bine venite melodii de-astea mai usoare, fara prea multe implicatii.
E simplu. De o saptamana nu am mai fost la scoala. Cel putin nu la modul clasic, dat fiind ca m-a apucat inspiratia pentru olimpiada de bio. Am invatat cat am "invatat" fara sa ma duc la celelalte ore. Nu pot sa zic ca mi-a venit greu sa lipsesc, de aia nici nu am in gand sa o fac.
Ma rog, recent a venit o alta veste imbucuratoare. N-o sa prea ajung nici saptamana viitoare la ore, pentru ca am trecut la judeteana de romana..

Acum afara e cald, soare, si miroase frumos... urmeaza o bila care sa desavarseasca ziua. Mi-am oferit o mini-vacanta aproape fara sa-mi dau seama. Cheers!

Nu mai stiu pe unde am gasit-o, cert e ca o am in calculator de ceva timp. Asa ca o sa bag formula deja consacrata. Daca puteti da relatii despre afisul din stanga... dati-le. Daca nu, soarta.. cum bine se exprima vorba de dupa bloc.
Acestea fiind spuse, va multumesc pentru atentie, iar in continuarea programului nostru va invit sa urmariti dialoguri cu personalitate, pana la inchiderea emisiei. damn am mai auzit asta undeva

Vine primăvara, imediat lumea se relaxează. Toţi se relaxează !
Firesc. Se relaxează şi vremea. Şi musai, o dată cu asta devin şi oamenii mai relaxaţi. Renunţă la cojoace, trec si la adidaşi. Unii se tund, ca să marcheze evenimentul. Mihai Gâdea îşi lasă favoriţi de zece centimetri. Alţii nu se tund. Din 9 martie averea devine click. Unii leşină la auzul a astfel de veşti. E felul lor unic de a sărbători primăvara. Primăvăresc şi ei !