Pentru mine e ok cand e frig, dar e mai bine cand e cald. Na, am si eu ciudateniile mele.

Intreb buimac de vremea de afara. Din fatza mea aud o voce ferma- "Nu, nu ploua, dar e cam racoare si bate vantul". A, ok imi zic, no nid tu uori. Deci, trezit, dar pe jumate incheiat la bluza, ies din bloc. Merg cinci minute, cat sa ma indepartez de plaiurile-mi natale, si deschid ochii. Ca prin vis simteam apa cum uda. Carevasazica nu ploua afara. Curat, nu ploua. Doar ce gangureau stropii, in caderea lor de pe acoperisul gogoseriei "Iasmina". Simteam cum ma apuca poezia..
Cand sa poposesc in statie la tramvai, observ atent cum se ravarsa o mare de oameni din 6-le ce tocmai sosea. Mare chestie, imi zic, miorita extrema. Din pacate, indeajuns de extrema cat sa nu pot atinge scara. Laser frate. O buna ocazie pentru a-mi usura putin buzunarele.
Dupa ce dau buzna peste un taximetrist si o clienta (cred), gasesc chiar si o masina libera. Ii fut soferului o pleata uda, oarecum peste ochi, si ii zic calm ca intr-o dimineata de vara: "Copou."
Back to the future cu picioarele in apa, si cat de cat fleasca, am timp pana ce intru in liceu sa imi dau seama ce vruse maica-mea sa spuna prin "bate vantul". "Ca bate vantul", ma lamuresc, iar o voce de undeva de sus m-a aprobat instantaneu. Era o suvita, mult mai sus decat de obicei...
Dar asta e. Traim in Romania, si asta ne ocupa tot vantul. Vise de aur, tutulor va doresc.