I'm so fucking back. Gata cu vremea buna, gata cu mersul hai-hui fara scop declarat, gata cu discurile de la mama lor, gata cu laptele triplu pasteurizat, gata cu berile de langa margheritele-minune.

Insa ce mi se pare si mai grav e curu' asta de lună care sta sa se dezvaluie. Pe undeva cred ca e normal ca dupa ce la inceputul lui august s-a schimbat la faţă, The Dude sa ne intoarca si spatele... dar mereu am sperat ca poate sa fie si mai delicat. Frig, şcoală, matineu. Toate lucrurile rele se intampla in septembrie - e probabil, cea mai amara axioma existenta.
Si daca ar fi sa devin brusc un tip practic, as recunoaste ca şosete flauşate si ness exista. Nu insa si chef de mers la şcoală. Chiar nu vreau sa fiu prost inteles, dar cand ma gandesc la feţele schimonosite din maxi-taxi, sau la aceiasi obositi din tramvaiele de T.V. si Tătăraşi... imi surad mai degraba Manic Street Preachers cu al lor Suicide is painless. Apoi imi vine in minte garda veche de la catedra, care inca din vara a fost programata sa se inoiasca/innoiasca. Ma rog, orice dinozauri ar aparea in rest, am decis deja ca anul asta ma rezum la mate. Sper ca daca ma concentrez intr-o singura directie, o sa pot atat cat crede mirlanu. Plus ca n-o sa mai obosesc asa tare.
Si fiindca tot am dat nastere acestui moment de maxima sinceritate, luciditate, pubertate etc etc, tin sa imi promit mie ca daca in urmatorul an nu pun pe mine cateva kilograme, nici nu ma voi mai strofoca pe viitor. Sa-mi ingheţe curu' daca nu