Cod mateim
de Catalin Matei

Cati dintre dumneavoastra iti stocheaza toata muzica pe hard disk. Destui, sunt convins. Eu, daca stau sa ma uit, vad ca zecile de site-uri de artisti care isi promoveaza muzica free mi-au ocupat aproape vreo 30 de giga. Oare astia 30 de giga se simt bine in caldura aia? Adica privindu-i pe ei, acolo, in fereastra lor de Properties, ingramaditi in aceeasi partitie cu zeci de jocuri si programe, mai pastreaza ceva din independenta si nobletea unui album muzical. Ma uit pe perete. Cd-uri. Ma uit in biblioteca, teancuri de cd-uri si viniluri. Unul din motivele pentru care vinilul nu a disparut e asta: niciodata nu poti sa atingi muzica mai personal decat atunci cand simti in mana greutatea aia dificil manevrabila sau dimensiunile anti-ergonomice ale marelui disc negru. Religiozitatea cu care montezi un vinil pe un pick-up hifi, traditia si ritualul sunt inegalabile. Trebuie sa alegi viteza prin scoaterea platanului si mutarea curelei pe pinionul corect. Vinilul trebuie scos cu grija din punga, trebuie infipt in axul pick-up-ului, trebuit insurubat pucul deasupra, trebuie pornit si sters cu o periuta anti-statica din carbon, si abia apoi poti lasa acul sa se apropie de sunet. E un ritual incomparabil cu click-ul de mouse. E asteptare, e emotie, e satisfactie. In al doilea rand, imi vine mai greu sa-mi incredintez colectia musicala lui ATI, lui INTEL, lui ANTEC, lui Seagate, unor roboti adica, decat unor oameni care asculta muzica in timp ce fac scule. Cei 30 de giga din calculatorul meu nu se simt foarte bine. Ii vad asa, striviti de cele 50 de alte foldere. A fost o incercare de a-i individualiza oferindu-le o icoana speciala insa tot mici cat o gamalie de ac arata. Si ii vad cum tremura acolo, inghesuiti unii in altii, disk-clean-up si antivirus maturandu-i mereu. Parca isi asteapta toti pana de curent fatala, sau fulgerul ala peste cablul de LAN, sau bad-ul ala pe hard-disk, care ti va face pe toti aproape sa dispara la fel cum au aparut. In timpul asta, cd-urile si vinilurile stau relaxate pe raft, privesc strada printre ghivece. Cam asta ar fi diferenta intre sunetul care se face cu o mana si sunetul care se face cu doua.