Viata e ca Hattrick-ul.
Are sezoane, delimitate imaginar prin anumite landscape-uri memorate, zgomote tinute minte fara voie, sau piese din playlistul de Winamp.
Acum trei ani am avut parte de un sezon reusit, intr-o toamna. Tin minte ca patul din camera mea era intr-o stare deplorabila, miscandu-i-se toate arcurile. Calculatorul era de fapt o cutie din fier care scotea zgomote ciudate la fiecare apasare a butonului de pornire, si pe care renuntasem a-l mai folosi. Astfel, singurul aparat ramanea un casetofon luat de demult, din care se auzea cel putin o data pe zi o melodie de pe
A rush of blood to the head. Coldplay, abia iesiti in lumea adevarata, ma incantau cu acel al doilea album. Mi-a ramas imprimata in minte si scartaiala pixului cu care scriam comentariile la romana, unul 'gelat' luat de la toneta unui cunoscut, pe care vazand ca scrie cu intreruperi, il foloseam numai pentru a o calca pe nervi pe profesoara, antipatica la acea vreme. Casa parea mai populata, existand putine sanse (mai putine decat acum) sa gasesc acasa doar motanul. Asa simplu fiind decorul, am facut totusi un sezon bun, si din anumite motive as putea spune ca am luat chiar titlul de golgeter.
Insa pe hattrick.org, dupa orice tur de forta vine si reculul. Asta poate fi si explicatia pentru mai multe lucruri actuale din viata mea. Patul meu e schimbat, aratand ca nou, casetofonul il folosesc foarte rar, cand nu imi functioneaza computerul, schimbat si el. Pixurile mi le procur acum doar de pe bancile claselor in care invat si unde alti colegi si le uita, iar motanul doarme tot timpul la mine in camera.
Cat despre Chris, Guy, Johnny si Will ... chiar daca au cucerit intreaga lume cu 'ics si i grec', eu inclin sa cred ca sezonul asta lupta pentru evitarea retrogradarii :)